"Viata pe un peron" de Octavian Paler

"Viata pe un peron" de Octavian Paler

Octavin Paler (n. 2 Iulie 1926 - d. 7 Mai 2007), a fost un scriitor, jurnalist, editorialist si om politic roman.

Cartea lui Octavian Paler "Viata pe un peron", este un roman fascinant care ne trimite intr-o calatorie ce incepe in constiinta noastra si se termina cu o analiza atat a persoanei noastre, cat si a intregii societati.

  Scrisa din nevoia de a se revolta impotriva societatii ce devine din ce in ce mai ignoranta intr-un oras de targ, autorul ne prezinta personajul principal, care vorbeste tot timpul la persoana I. Personajul principal este un tanar frustrat de propriile sale temeri si esecuri si crede ca ursitoarele s-au  jucat cu destinul sau, impovarandu-l numai cu defecte, calitatile fiind recesive. Acesta, datorita imblanzitorilor de cobre care-l terorizeaza atat pe el, cat si pe restul orasului, datorita unei crime pe care nu a comis-o, este nevoit sa fuga din oras. Se urca intr-un tren a carui destinatie nu o stie. Acesta se trezeste intr-o gara pustie dintr-un camp pustiu, iar cand se da jos sa isi faca nevoile, trenul pleaca.

Aici, in statia din campul pustiu, o cunoaste pe Eleonora, o femeie care, la fel ca si el, este nevoita sa fuga din propriul oras din cauza dresorilor de caini. Cele doua personaje par a fi un fel de cuplu adamic. Dar , Intr-o seara, din cauza unei furtuni si a inei crize isterice, el aproape o sugruma pe Eleonora, care fuge din gara in pustiu.

  Primul sentiment provocat de aceasta lectura a fost curiozitatea deoarece la inceputul lecturi nu intelegeam ce vrea naratorul sa spuna de fapt. Din cauza asta am continuat sa citesc si astfel am inteles. Un alt sentiment provocat a fost frica....este o senzatie interesanta si de abia astepti sa vezi daca pateste sau nu pateste ceva persoana respectiva, este mult suspans...

 Singura amintire pe care mi-am adus-o aminte cand am citit acest roman, este ca odata am asteptat si eu pe cineva sperand ca o sa vina. Bine inteles ca acel cineva nu a venit , iar eu mi-am pierdt de atunci speranta si rabdarea de a mai astepta ceva sau pe cineva, Dar cand am citit acest roman al lui Paler am descoperit ca este important sa astepti si sa speri deoarece "..intotdeauna va exista un tren care va veni sau va pleca. Chiar daca nu stii cat trebuie sa astepti." 

  Au fost anumite citate care mi-ai atras atentia in mod deosebit: 

   "Exista doua categorii de victime: unele muscate in fata, altele in spate."

   "Putem trai fara Dumnezeu, dar nu putem trai linistiti fara dragoste."

   "Asteptarea e o meserie pe care o inveti, asa cum pictorul invata sa-si amestece culorile."

   "Cand nu poti face nimic, cand te simti o ganganie in pumnul destinului, nu zici: sunt disperat; zici: astept. Va veni, nu va veni ce astepti , nu se stie. Important e ca astepti. Din moment ce astepti, faci ceva. Ti-ai gasit o ocupatie. Cum mi-am gasit eu aici, unde am invatat o noua meserie, aceea de a astepta. Foarte grea meserie, domnilor."

   "Dar cand astepti nu-ti folosesti decat puterea de a spera. Si aici e greutatea. Caci aceasta putere se uzeaza si ea, domnilor, ca orice lucru. Si in clipa in care puterea de a spera s-a uzat, esti pierdut. Nu te mai salveaza nimic, pentru ca nu mai izbutesti sa astepti. Nemaiasteptand, trebuie sa mori."

  "Cata vreme astepti, intotdeauna mai exista un tren care va veni sau care va pleca. Chiar daca nu stii cat trebuie sa astepti."

   "Una din prejudecatile lumii noastre este nevoia de apune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare ca au inteles ceea ce au clasat."

   "Pentru ca mereu exista un orizont dincolo de care consideram ca e normal sa ajungem."

   "Moartea pune punct si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat. Mai are timp, poate, doar sa regrete ca n-a iubit si n-a luptat destul, sau ca a trait ca un sarpe singur, car nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau se sa lupte."

   "Nu te purifici de frica decat lasand-o sa-ti parleasca mainile."

 Decalogul:

  "Prima porunca: Sa astepti oricat.

   A doua porunca: Sa astepti orice.

   A treia porunca : Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

   A patra porunca:Sa nu numeri zilele.

   A cincea porunca:Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

   A sasea porunca:Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.

   A saptea porunca:Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera e celui ce nu indrazneste sa spere singur.

   A opta porunca:Daca gandul asta te ajuta, nu ezita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.

   A noua porunca:Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.

   A zecea porunca:Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur intr-o grota."

   Nu stiu cu ce alte opere as putea asemana "Viata pe un peron" a lui Octavian Paler, deoarece stilul lui de a povesti este unic.

Codul lui da Vinci , de Dan Brown

Codul lui da Vinci

Dan Brown

Totul incepe cand custodele muzeului Luvru din Paris, Jacques Saunieree este ucis de un calugar catolic care facea parte din organizatia Opus Dei . Pe parcurs se dovedeste ca victima facea parte dintr-o staretie secreta numita Stareția Sionului, ce avea ca misiune apararea marelui secret al Sfantului Graal , care daca ar fi fost dezvaluit ar fi distrus in totalitate religia crestina .
Inainte de a deceda Jacques Saunieree lasa cateva indicii codate prin care le incredinta profesorului de la Harvard Robert Langdon si nepoatei sale Sophie Neveu misiunea staretiei .
Dupa ce cele doua personaje reusesc sa dezlege cateva indicii ,ajung la o banca unde era ascuns Criptexul ce continea cheia de bolta , insa politia franceza era pe urmele lor asa ca Robert apeleaza la un vechi prieten Leigh Teabing , un istoric milionar ce facuse o pasiune din pentru studierea Sfantului Graal , acesta ii ajuta sa fuga la Londra , numai ca pe urmele lor raman atat politia franceza cat si calugarul care nu se da cu nimic inapoi pentru a-si duce miliunea sa la capat .

Lectura mi-a provocat in primul rand curiozitatea , si recunosc ca a fost foarte greoi de citit , pentru ca dupa ce citeam cate un pasaj luam tablourile celebrea ale lui Leonardo da Vinci sau alte informatii pe care le analizam si pentru propria mea uimire lucrurile pe care le citeam erau vizibile insa cu alte ocazii ramaneau neobservate.

Lectura mi-a amintit de mesajele codate in cod ASCHII sau MORSE pe care le foloseam sa vorbesc uneori cu o persoana apropiata . 
Mi s-a parut interesant modul lui Dan Brown de a povesti , atat de detaliat si de clar incat nimic nu iti lasa nici un semn de intrebare , de asemenea si faptul ca prima, parte cea realista, iti da atat de multa incredere in vorbele autoruli incat in momentul in care treci la partea de fictiune totul pare atat de credibil, cu toate ca acel moment este marcat in subsolul paginii .
Cel de-al doilea lucru care mi s-a parut interesat este modul in care au fost asezate simbolurile astfel ca totul sa se lege de minune , si m-a facut si pe mine sa fiu mult mai atent la simbolurile mele sau sa folosesc simbolistica pentru a transmite lucrurile pe care nu vreau sa le vada decat persoanele capabile sa le inteleaga .

Cartea care se aseama Codul lui da Vinci , din toate punctele de vedere si spun asta petru ca poate fi privita ca cea de-a doua parte a Codului dui da Vinci este "The Judas Testament" de Bart D. Ehrman care incearca sa sustina si sa intareasca teoriile lui Brown cum ar fi rolul femininului in crestinismul timpuriu, Iisus si casatoria presupusa cu Maria Magdalena, numeroasele Evanghelii care nu au fost pastrate alaturi de cele patru cunoscute si care alcatuiesc Noul Testament, manuscrisele de la Marea Moarta si documentele de la Nag Hammadi, controversatele “evanghelii gnostice” . 

Hamle de William Shakespeare

Hamlet 
     de William Shakespeare
          William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564- d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. El este adesea numit poet național al Angliei și “Poet din Avon” (“Bard of Avon”) sau Lebăda de pe Avon, The Swan of Avon. Lucrările sale au supraviețuit, incluzând unele colaborări, alcătuite din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, și alte multe poezii.
        Hamlet este una dintre capodoperele lui William Shakespeare. Deși prima reprezentație datează din jurul anului 1600,textul tragediei a fost publicat prima dată doar în 1603 .

       Lui Hamlet, tanarul print al Danemarcei, reintors de la studii, i se arata într-o noapte, pe zidurile castelului Elsinor, fantoma tatalui sau, care îi dezvaluie că a fost asasinat miseleste de catre propriul sau frate, actualul rege Claudius, care a impins crima pana la a se casatori cu sotia celui ucis, mama lui Hamlet. 
       Tanarul print, fire inclinată spre studii şi reflectie, se vede brutal obligat de evenimente sa actioneze si sa-si razbune tatal. El simuleaza nebunia, acumuleaza dovezile şi cauta momentul prielnic razbunarii, ezitand mereu sa actioneze.
       Punand niste actori ambulanţi sa joace o piesa care reconstituie împrejurarile crimei, Hamlet surpirnde reactia care il tradează pe Claudius, dobandind astfel o noua proba a vinovatiei acestuia. 
       Pentru a-si indeplini datoria sa razbunatoare, Hamlet sacrifica dragostea pentru Ofelia, care moare inecata si pe al carei tata, curteanul Polonius, il omorase luandu-l drept rege.
       Laertiu, fratele Ofeliei, îl provoacă pe Hamlet la duel, iar regele otraveste varful spadei lui. Hamlet moare, nu insă inainte de a-l fi ucis pe rege, iar regina bea otrava. 
       Printul norvegian Fortinbras ocupa tronul, aducand un omagiu lui Hamlet şi reintroducand ordinea pe care atatea crime o tulburasera.

       Poate multi dintre noi nici nu au auzit macar de Hamlet,sau au auzit dar nu stiu ce se ascunde cu adevarat in spatele acestui titlu.Ei bine pot afirma cu tarie si cu incredere ca majoritatea cititorilor au auzit de celebra replica "A fi sau a nu fi: iata-ntrebarea".Este adevarat, celebra replica o regasim in aceasta tragedie semnata William Shakespeare si cu ajutorul acestor cuvinte intelegem pe deplin tulburarea sufleteasca ce ia nastere in interiorul tanarului Hamlet si faptul ca nu se vede in masura de a pune lucrurile cap la cap pentru a deslusi misterul ce ascunde tremuratoarea moarte a tatalui sau. 

       Citind opera iti dai seama ca exista o legatura intre fiecare sentiment al conceptiei umane deoarece drama in sine ce o evoca opera,face ca pe parcursul ei sa ne confruntam si cu elemente romatince,aici vorbind despre Hamlet care avea un sentiment aparte fata de Ofelia,iubire care oarecum era interzisa si iesita din granitele actiunii "O,scumpa Ofelia! Sant nepriceput la stihuri; eu nu cunosc mestesugul de a-mi numara suspinele; dar ca te iubesc nespus-o, mai mult decat orice pe lume!-crede-ma! Adio". Aceste randuri sunt culese din scrisoarea adresata Ofeliei de catre Hamlet, scrisoare ce mi-a trezit un sentiment pur de iubire si de gandire asupra realitatii in care traim deoarece am putut pune in comparatie aceste cuvinte cu ceea ce traiesc eu in prezent. Pe de alta parte esenta operei se focalizeaza in jurul dramei umane ce pune stapanire pe Hamlet in nebunia sa de a-si razbuna tatal,de aceea asupra mea sa asezat si un oarecare sentiment de panica si in special de suspas care ma purtat pe intreg parcursul operei.

       Shakespeare are un stil aparte de a da viata personajelor si de a contura fiecare opera a sa in asa fel incat daca pentru o secunda ai inchide ochi te-ai trezi in mijlocul actiunii intr-un decor impunator al marelui dramaturg. Cu greu poti asemana opera lui Shakespeara insa iata ca in secolul IX intalnim o opera asemanatoare si anume "Edda" scrisa de poetul danez Snaebjorn in care unchiul lui Amleth îl omoară pe tatăl acestuia ,iar fiul aşteaptă clipa prielnică pentru a-l răzbuna, simulând prostia(de altfel, Amleth însemna ,,prost” sau ,,nebun”). Legandu-ne si de partea sensibila a operei in care tanarul Hamlet isi face timp si pentru propriul suflet putem spune ca "Romeo si Julieta" este opera care detaliaza mai clar dragostea ascunsa pentru Ofelia. Pe de alta parte in opera intalnim un nume mitologic"Hyperion" a carui soarta prea bine o stim. Iata ca si in aceasta opera dragostea pentru o femeie este dusa la extrem pana in preajma mortii."Mort doar de doua luni! Nu,nici de doua..: Ce rege bun! Fata cu-acest satir, Hyperion!-iubind atat pe mama, Ca nu lasa nici vantul sa o bata Prea aspru in obraz. Cer si pamant!".

        De ce am ales Hamlet?! Pentru ca de multe ori m-am intrebat care este cu adevarat semnificatia replici "A fi sau a nu fi: iata-ntrebarea",si de ce tocmai aceasta se regaseste in opera lui Shakespeare despre care am auzit ca este un autor complex si destul de greu de inteles. Citind opera am descoperit ceva aparte si anume, tragicul care se imbina de minune cu putinele secvente romantice si care impreuna dau o nota impunatoare actiunii.

        Recomand cu placere aceasta opera oricarui cititor, pentru ca opera lui Shakespeare poate contribui la regasirea sinelui si la o trecere brusca intr-o lume diferita dar tot odata normala,perceputa asa cum crede de cuviinta fiecare.

 Câinele din Baskerville

                                                 De Artur Conan Doyle

    „Câinele din Baskerville” subintitulată „O altă aventură a lui Sherlock Homes” ,o mare reuşită a lui Artur Conan Doyle şi un clasic al romanelor poliţiste , degajă o atmosfera de suspans si groază.

          Această carte începe cu o legendă care mai târziu reînvie. Legenda constă într-un blestem în familia Baskerville unde Hugo Baskerville,un om păcătos, plin de vicii şi lipsit de credinţă, s-a îndrăgostit de o fată pe care o închide într-o cameră fiindcă îl ignora. Aceasta reuşind să evadeze, este urmărită de Hugo şi de servitorii săi. Fata moare din cauza oboselii şi a fricii lângă două pietre uriaşe iar Hugo Baskerville este găsit de servitori cu un câine peste el care îl muşca de gât.

Legenda reînvie fiindcă se mai petrecuse încă un caz de deces unde lângă cadavrul lui Sir Charles, care era neam cu Hugo, sunt găsite urmele unui câine uriaş.

Misterul dar şi faptul că blestemul nu are nici o legătură cu realitatea îl provoacă pe Sherlock Holmes şi pe doctorul Waston să rezolve acest nou caz dificil şi foarte periculos. Aceştia ,după scurt timp de informare despre familia Baskerville , află că mai există un moştenitor şi anume Henry Baskerville care ,acuma, era ameninţat de blestem. Însoţit  de Waston ,soseşte din Canada la Londra la moşia Baskerville care era situată in capătul Dartmoorului, lângă o mlaştină cu nisipuri mişcătoare mortale.

Sherlock Holmes supraveghează toată situaţia dintr-o colibă apropiată şi primea rapoarte de la Waston care îl credea în Londra ocupat cu alte cazuri.

Pe Sherlock Holmes îl ajută mult rapoartele primite şi află  multe lucruri care îl ajută la dezlegarea misterului şi anume că fiecare dintre protagonişti, pe rând, puteau fi împlicaţi în acest mister, fie că era vorba de servitorul Barrymore care umbla noaptea pe holul conacului, sau de soţia sa, de doctorul Frankland cel obsedat de istorie, de înfricoşătorul domn Stapleton, de sora sa sau de Laura Lyons ori de Selden, ucigaşul evadat.

       Sfârşitul  cărţii ne prezintă dezlegarea misterului unde Sherlock Holmes ne zice totul cum s-a întâmplat. Holmes dezvăluie că fratele mai mic a lui Charles, Rodger Baskerville, care se credea mort se căsătorise şi a avut un fiu care făcuse multe nedreptăţi şi îşi schimbase numele în Vandeleur apoi în Stapleton. Acesta fugi cu soţia sa în Dartmoor unde se întreţinea din tâlhării. Aflând de povestea cu câinele ,s-a ajutat de aceasta ca să poată intra în posesia moştenirii Baskerville. A cumpărat un câine mare care îl ţinea ascuns în mlaştina la locul unei mine de staniu abandonate. În noaptea morţii sale, Sir Charles o aştepta pe Laura Lyons care, fiind pusă de Stapleton ,îi dăduse întâlnire, fără să ştie de planurile ucigaşe ale Stapleton. Sir Charles a murit din cauza unui atac de cord provocat de  sperietura cauzată de câinele dresat de Stapleton. Deoarece câinii nu mănâncă sau muşcă cadrave, el a rămas acolo neatins.

Scapleton l-a urmat pe Sir Henry la Londra şi i-a furat o gheată nouă pe care i-a returnat-o deoarece nu avea mirosul lui Henry. Câinele l-a urmărit pe Selden, un evadat făcându-l că cadă de pe o stâncă deoarece acesta era îmbrăcat cu hainele lui Sir Henry.

Într-o seară,Sherlock Holmes şi doctorul Watson îl urmăreşte pe Sir Henry care era chemat de către Selden la cină şi împuşcă câinele care sare asupra lui Henry. Soţia lui Scapleton , în acea seară, fusese bătută si legată de un stâlp fiindcă aceasta refuză să ia parte la complotul soţului său de al omorî pe Sir Henry.

           Această carte mi-a stârnit frică şi curiozitate deoarece aşteptam cu nerăbdare dezlegarea misterului care a fost destul de prelungită din cauza punerii la rând a indiciilor.

         Gândul, când am citit cartea, mi-a zburat la jocurile din copilărie „De-a spionii” unde orice mic lucru îl consideram un indiciu şi ne imaginam mii şi sute de mistere.

        Faptul ca Stapleton a ştiut cum să-şi ascundă bine secretul a fost cel mai interesant din această carte, după  părerea mea, deoarece e destul de greu să faci aşa ceva.

          Cu ce carte sau carţi aş putea asemăna această carte?.......Singurul lucru la care m-am gândit când am terminat cartea a fost la desenele animate „Scooby Doo”, deoarece şi aici intâlnim câte un mister care la sfârşitul episodului este dezlegat.

    Aş asemăna această carte cu „Ion” de Liviu Rebreanu şi „Moara cu noroc” de Ioan Slavici pentru că în amândouă există dorinţa de a face orice doar pentru bani, la fel cum a făcut şi Stapleton ajungând chiar şi la crime.

"La Hanul lui Manjoala" de Ion Luca Caragiale

     Nuvela "La Hanul lui Manjoala" s-a publicat pentru prima oara in 1898 , in revista "Gazeta Sateanului" fiind inclusa ulterior in volumul "Momente" din 1901 si in volumul "Nuvele si Povestiri" si 1908.

     Tema nuvelei ilustrează mitul folcloric al vrăjitoarei malefice, care-i intoarce pe oameni din cale tulburandu-le minţile, scoţand la suprafaţă dorinţe ascunse, dar care, odată ieşiţi din cercul magiei diavoleşti, işi reiau făgaşul normal al vieţii.

     I.L.Caragiale a creat o operă cu particularităţi care o unicizează in contextul literaturii naţionale,dar şi universale.

     Opera este de-a dreptul impresionanta , realul se imbina cu fantasticul si creaza o lume asociata cu cea a basmului , dar este mai apropiata de legendele folclorice si de cultura religioasa. Textul prezinta o varietate de elemente asociate cu diabolicul (lipsa icoanelor , cotoiul , iedul etc.) 

     Lucrarea poate fi asociata cu alta opera ale aceluias mare scriitor , Kir Ianulea . In ambele nuvele omul este ispitit de diavol , insa in "La Hanul lui Manjoala" este ajutat sa scape de vraja raului , in timp ce in al doilea text omul il pacaleste pe Aghiuta [un aghiotant trimis de Satana pe Pamant].

     Geniu bilateral, ca tehnica, I.L.Caragiale este, in acelasi timp, un geniu unitar, ca atitudine in fata vietii. Satira lui izvoraste din strafundurile ancestrale, dintr-un instinct al feeriei, contrazis de platitudinea vietii reale, pe care o accepta modesta si inteleapta, fixata in canoane de bun-simt si respect al traditiilor arhaice, Povestitorul de duh oriental, mai just de nuanta balcanica, este savuros in pitorescul lui moral si de o arta minutioasa, in felul cum stie sa reinvieze, prin limbaj si viziune, o lume in care visul si realitatea se-mbina, coordonate de o lucida ironie". (Pompiliu Constantinescu)    

     

"Erasmo" sau "A doua fotografie cu oameni mici" de Mircea Horia Simionescu

     Opera "Erasmo" sau "A doua fotografie cu oameni mici" face parte din volumul "Dictionar Onomastic" de Horia Mircea Simionescu. Prin intermediul unui joc "de-a razboiul" copiii incearca sa imite universul complicat al adultilor. Acestia iau jocul foarte inserios stabilind reguli si tactici de lupta , dar este abandonat cand intervin tradarea , lasitatea  , superficialitatea , ipocrizia si cand regulile devin prea constrangaoare si nu permit manifestarea libera specifica copilului .
     Lectura textului mi-a trezit un sentiment de dor pentru copilaria si mi-a amintit de jocurile cu pustile cand incercam sa imitam agentii marilor institutii ce apara legea in SUA facandu-ne doua tabere: FBI si CIA.
     Ceea ce mi-a placut a fost seriozitate personajelor pentru un joc si regulile de organizare si de conduita fixate de acestea pentru a putea castiga lupta imaginara , insa ceea ce nu mi-a placut a fost interventia foarte rapida a tradarii si a defectelor specifice adultilor care denatureaza sensul primar al jocului , dupa parerea mea acesta trebuia lasat sa continue pana ce una din tabere reusea sa castige .
     Opera "Erasmo" se poate compara cu "Stejarul din Borzesti" de Eusebiu Calimar. In acest text este vorba  tot despre un joc de-a razboiul , insa pe timpul lui Stefan cel Mare care se incheie tragic cu moartea celui mai bun prieten al celui mai longeviv domnitor pe tronul Moldovei .

" Aventurile lui Tom Sawyer " de Mark Twain

     Autorul american Mark Twain ne povesteste despre aventurile unui baiat pe nume Tom Sawyer. Acesta era foarte nazdravan , dar compensa prin inteligenta. El traia cu fratele sau mai mic Sid , cu matusa Polly , cu verisoara Marry si cu negrul Jim [acesta o ajuta pe matusa Polly cu treburile gospodaresti].

     Ceea ce ma impresionat foarte mult a fost istetimea baiatului.Intr-o duminica a fost pedepsit de catre matusa Polly sa vopseasca un gard . In timp ce vopsea , pe langa el a trecut Ben Rogers care a inceput sa il compatimeasca pe Tom , insa acesta se declara bucuros pentru ocazia de a vopsi un asemnea gard . Cu aceste cuvinte il impresioneaza pe bunul sau prieten care ajunge sa il implore si chiar sa ii dea pretiosul sau mar din care debea muscase numai ca sa il lase sa faca treaba in locul lui.

     Pana la finalul textului Tom face o gramada de nazdravanii , insa cea mare a fost cand urmaresc doi criminali pentru ai demasca si pentru ale lua comoara.

     Textul mi-a provocat un sentiment de dor pentru copilaria frumoasa prin care am trecut si pentru nazdravaniile care le faceam si eu alaturi de prietenii mei . Acesta mi-a amintit de o intamplare , nu prea fericita , cand ma ascundeam de caini printre sinele de tren si prin ierburile de langa acestea , cand mergeam si exploram "teritorii noi" din jurul cartierului si de cand mergeam sa "furam" corcoduse , caise , cireste , strugurii de prin gradinile vecinilor de cartier.

     Aceasta opera se aseamana foarte mult cu "Amintiri din copilarie" de Ion Creanga , in aceasta opera fiind descrise tot aventurile si prostioarle unui baiat , de aceasta data ale autorului, dar cine stie , poate Mark Twain s-a inspirat si el din propria copilarie cand a scris "Aventurile lui Tom Sawyer".