"La Hanul lui Manjoala" de Ion Luca Caragiale

     Nuvela "La Hanul lui Manjoala" s-a publicat pentru prima oara in 1898 , in revista "Gazeta Sateanului" fiind inclusa ulterior in volumul "Momente" din 1901 si in volumul "Nuvele si Povestiri" si 1908.

     Tema nuvelei ilustrează mitul folcloric al vrăjitoarei malefice, care-i intoarce pe oameni din cale tulburandu-le minţile, scoţand la suprafaţă dorinţe ascunse, dar care, odată ieşiţi din cercul magiei diavoleşti, işi reiau făgaşul normal al vieţii.

     I.L.Caragiale a creat o operă cu particularităţi care o unicizează in contextul literaturii naţionale,dar şi universale.

     Opera este de-a dreptul impresionanta , realul se imbina cu fantasticul si creaza o lume asociata cu cea a basmului , dar este mai apropiata de legendele folclorice si de cultura religioasa. Textul prezinta o varietate de elemente asociate cu diabolicul (lipsa icoanelor , cotoiul , iedul etc.) 

     Lucrarea poate fi asociata cu alta opera ale aceluias mare scriitor , Kir Ianulea . In ambele nuvele omul este ispitit de diavol , insa in "La Hanul lui Manjoala" este ajutat sa scape de vraja raului , in timp ce in al doilea text omul il pacaleste pe Aghiuta [un aghiotant trimis de Satana pe Pamant].

     Geniu bilateral, ca tehnica, I.L.Caragiale este, in acelasi timp, un geniu unitar, ca atitudine in fata vietii. Satira lui izvoraste din strafundurile ancestrale, dintr-un instinct al feeriei, contrazis de platitudinea vietii reale, pe care o accepta modesta si inteleapta, fixata in canoane de bun-simt si respect al traditiilor arhaice, Povestitorul de duh oriental, mai just de nuanta balcanica, este savuros in pitorescul lui moral si de o arta minutioasa, in felul cum stie sa reinvieze, prin limbaj si viziune, o lume in care visul si realitatea se-mbina, coordonate de o lucida ironie". (Pompiliu Constantinescu)    

     

"Erasmo" sau "A doua fotografie cu oameni mici" de Mircea Horia Simionescu

     Opera "Erasmo" sau "A doua fotografie cu oameni mici" face parte din volumul "Dictionar Onomastic" de Horia Mircea Simionescu. Prin intermediul unui joc "de-a razboiul" copiii incearca sa imite universul complicat al adultilor. Acestia iau jocul foarte inserios stabilind reguli si tactici de lupta , dar este abandonat cand intervin tradarea , lasitatea  , superficialitatea , ipocrizia si cand regulile devin prea constrangaoare si nu permit manifestarea libera specifica copilului .
     Lectura textului mi-a trezit un sentiment de dor pentru copilaria si mi-a amintit de jocurile cu pustile cand incercam sa imitam agentii marilor institutii ce apara legea in SUA facandu-ne doua tabere: FBI si CIA.
     Ceea ce mi-a placut a fost seriozitate personajelor pentru un joc si regulile de organizare si de conduita fixate de acestea pentru a putea castiga lupta imaginara , insa ceea ce nu mi-a placut a fost interventia foarte rapida a tradarii si a defectelor specifice adultilor care denatureaza sensul primar al jocului , dupa parerea mea acesta trebuia lasat sa continue pana ce una din tabere reusea sa castige .
     Opera "Erasmo" se poate compara cu "Stejarul din Borzesti" de Eusebiu Calimar. In acest text este vorba  tot despre un joc de-a razboiul , insa pe timpul lui Stefan cel Mare care se incheie tragic cu moartea celui mai bun prieten al celui mai longeviv domnitor pe tronul Moldovei .

" Aventurile lui Tom Sawyer " de Mark Twain

     Autorul american Mark Twain ne povesteste despre aventurile unui baiat pe nume Tom Sawyer. Acesta era foarte nazdravan , dar compensa prin inteligenta. El traia cu fratele sau mai mic Sid , cu matusa Polly , cu verisoara Marry si cu negrul Jim [acesta o ajuta pe matusa Polly cu treburile gospodaresti].

     Ceea ce ma impresionat foarte mult a fost istetimea baiatului.Intr-o duminica a fost pedepsit de catre matusa Polly sa vopseasca un gard . In timp ce vopsea , pe langa el a trecut Ben Rogers care a inceput sa il compatimeasca pe Tom , insa acesta se declara bucuros pentru ocazia de a vopsi un asemnea gard . Cu aceste cuvinte il impresioneaza pe bunul sau prieten care ajunge sa il implore si chiar sa ii dea pretiosul sau mar din care debea muscase numai ca sa il lase sa faca treaba in locul lui.

     Pana la finalul textului Tom face o gramada de nazdravanii , insa cea mare a fost cand urmaresc doi criminali pentru ai demasca si pentru ale lua comoara.

     Textul mi-a provocat un sentiment de dor pentru copilaria frumoasa prin care am trecut si pentru nazdravaniile care le faceam si eu alaturi de prietenii mei . Acesta mi-a amintit de o intamplare , nu prea fericita , cand ma ascundeam de caini printre sinele de tren si prin ierburile de langa acestea , cand mergeam si exploram "teritorii noi" din jurul cartierului si de cand mergeam sa "furam" corcoduse , caise , cireste , strugurii de prin gradinile vecinilor de cartier.

     Aceasta opera se aseamana foarte mult cu "Amintiri din copilarie" de Ion Creanga , in aceasta opera fiind descrise tot aventurile si prostioarle unui baiat , de aceasta data ale autorului, dar cine stie , poate Mark Twain s-a inspirat si el din propria copilarie cand a scris "Aventurile lui Tom Sawyer".